A venit întâlnirea şi a trecut. A fost cu totul altfel decât mă aşteptam. De fapt nu ştiu exact la ce mă aşteptam. Probabil la ceva mai profund, mai life-altering. Oh well.
Pe profesori i-am găsit neschimbaţi. Colegii s-au maturizat fizic. Unii şi psihic.
Mi se pare de neînţeles faptul că unii nu au venit la întâlnire deşi erau în oraş. La şcoală ne-am adunat cam jumătate din aprecierile mele. Profesori au venit puţini pentru că au fost anunţaţi târziu, dar au reprezentat cu cinste echipa de stres. 
Seara la restaurant un pic mai mulţi, pentru că s-a venit şi cu remorci. 
Noi nu am fost niciodată o clasă unită, n-am prea ştiut să ne distrăm împreuna. Nici de data asta nu ne-am dezminţit. A fost un fel de şezătoare neliterară, câteva discuţii interesante şi un pic de muzică.
Oricât s-a chinuit DJul, tot nu ne-a făcut să dansăm. N-aş putea zice dacă a fost din cauza lui sau a noastră. Eu aveam chef de dans dar nu am avut cu cine.
Concluzia: mulţi absenţi, mulţi plecaţi peste hotare unde majoritatea lucrează în învăţământ. Vorba lu’ Radu, mulţi mult mai realizaţi decât de dădeam noi şanse la vremea respectivă. Nu suntem deci chiar aşa de pierduţi.
La revedere în 2017!
Dedicaţie specială pentru Radu, că i-am promis că bloguiesc ceva dedicat lui în seara asta.
Multumesc… chiar am verificat la prima ora…
Pacat ca dupa atatia ani relatiile nu s-au schimbat. Pacat ca n-ai avut cu cine sa dansezi. Hm…amintirile din anii de liceu ar trebui sa fie cele mai frumoase. Abia astept sa imi revad si eu toi colegii (toate colegele - am fost 19), desi cu multe dintre ele inca mai tin legatura.
Buna, Cristi!
Multumesc multe pentru blog si poze. Imi pare rau ca n-am reusit sa vin la intalnire. Am fost in Australia si chiar m-am gandit sa iau un avion mai devreme si sa prind ultima zi… N-a fost sa fie pentru ca s-a adaugat inca un workshop in Perth..
As vrea sa stiu unde sunt colegii. Tu ce faci? Am vazut ca ai cateva companii. Cum merge? Spune-mi mai multe. Nu am reusit sa intru pe pagina la bluespiral…
Ceilalti ce fac? Unde sunt?
Cine e in Timisoara in caz ca ajung in zona?
Mihai
N am inteles niciodata de ce trebuie sa fie niste ani cei mai buni sau cei mai frumosi? de parca doar intr o anumita perioada a vietii poate sa fie “cel mai fain”…..
Mai e si “boala” asta cu idealizarea trecutului care ne ajuta sa mergem mai departe si tine de un mecanism de adaptare.
Liceul, ca si gradinita, scoala generala, faculta, masterul etc e doar o prioada din viata noastra, desi in unele cazuri dureaza mai mult decat o casatorie
Faptul ca unii oameni se trezesc dintr o data impreuna nu unseamna ca se vor si intelege, e nevoie de mai mult pentru un grup.
Se spune ca nu poti sa ti alegi familia; eu asadauga: nici colegii de studii.
In fond toti colegii nostri au fost intamplator de aceeasi varsta cu noi si s au inscris in aceeasi clasa, au promovat o etc. Si cam atat.
Cu unii ne intelegem mai bine, ramanem preteni pe viata, cu altii nu ajungem niciodata in contact. Nu e o “problema” de comunicare…..e natural sau natura, daca preferati.
Nu i de ajuns, asa cum credeau comunistii, sa aduni oamenii la 23August, pt ca lucrurile sa mearga, ca toti sa vibreze la unison, desi despre psihologia maselor s au facut studii interesante. “Psihologia maselor”, dar uneori se uita ca pe acolo se mai invarte si cate un individ care poate schimba lumea, sau nu….
Asa ca e ok ca nu te ai inteles cu ei nici dupa 10 ani, probabil ca nu v ati fi inteles oricum, dar s a nimerit sa fiti in aceeasi clasa si a trebuit sa va vedeti mai des decat aveati chef.
Ar cam trebui sa renuntam la sintagma “cei mai frumosi ani” ca de altfel la mai multe clisee si stereotipuri, desi supravietuirea fara ele ar este imposibila.
adevarul e ca nu ti-am mai citit de f. multa vreme blog-ul…
oricum ai reusit sa ma uimesti… REMORCI?!!!!!… Las-o incolo de treaba!!!
I am agree
… si DJ-ul ala nu s-a chinuit deloc pot sa spun.