Îmi amintesc că am citit undeva faptul că un om bogat nu este acela care are mult lucruri sau mulţi bani, ci acela care are nevoie de mai puţin decât are.
Am impresia că nu mai ştim să fim bogaţi. Ne trebuie mai mult, mai mare, mai rapid, mai roşu, mai repede. Ne pierdem echilibrul, accelerăm spre limita de aderenţă, suntem pe cale să pierdem contactul cu şoseaua.
Stresul, agitaţia, timpul care fuge… homo sapiens nu a fost conceput pentru viteza asta. Oare simt toate astea doar pentru ca nu mai sunt copil, pentru că am început să cunosc grijile sau rasa noastră accelerează, a făcut şoferul stop cardiac la volan şi nu ne dăm seama că societatea se îndreaptă spre prăpastie?
Simt că trebuie să fiu undeva, să merg, să rezolv, să mă agit. Nu înfăptuiesc nimic, doar îmi pierd liniştea.
Oare vom mai prinde liniştea ca bătrânii de pe băncile de lemn din faţa porţilor satului din copilăria mea? Oare nu vom cădea laţi, alergând după cine ştie ce promoţie sau proiect?
Îmi amintesc ce însemna “cunoştinţa” înainte de lovitura de stat din 1989. Cunoştinţele se vizitau, îşi împrumutau o cană de zahăr. Aveau timp să povestească, să se vadă de SRL la un porumb fiert. Mai ştiţi ce însemna pe vremea aceea SRL-ul?
Cred că trebuie să ne regăsim bogăţia, să ne regăsim echilibrul, să ne dăm seama că lumea asta a noastră nu este decât o mare reclamă de prost gust la Coca Cola turnată de Vanghelieni fără cultură, de senatori, deputaţi şi consilieri cărora li se rupe de noi.
Trageţi semnalul de alarmă, toată lumea jos din tren. Naşu’ şi mecanicul de locomotivă, biletul la control.
Frumos post si sincer ma bucura sa vad ca vine de la tine, care muncesti asa de mult si chiar te stresezi pentru cariera.
Cred ca la urma urmei depinde de noi sa mai franam din cand in cand, sa dam putin in spate si sa ne oprim. Sa coboram din masina si ne implicam mai mult in mersul pe jos.
Randurile astea mea duc cu gandul la o carte, ”Despre lucrurile cu adevarat importante”,(A, Paleologu)…
Cel mai teama mi-ar fi sa nu ajung la 50 de ani si, uitandu-ma in spate, sa vad ca sunt bogata…dar ‘’saraca cu duhul”…Fiecare, pe socoteala lui ”doarme”.
Esti ”bogat”, Cristi!…
Mersi de aceste randuri! Zilele trecute citeam ceva asemanator si iarasi m-am lasat prins in valtoarea impresiilor de moment. Cunsc citatul dar e frumoasa si interpretarea ta.
@Tomata > Bati apropouri? Stii bine ca n-avem parcare de biciclete la firma…
@oameni de zapada > Trebuie citita cartea asta, daca o tot lauzi atata… inainte de 50 de ani.
@G > Cateodata imi vine sa urlu, si iese cate o interpretare de genul asta…
Stiu bine ca doar mi-au furat bicicleta de la firma.
Insa pana imi cumpar alta, vin pe jos. Si am timp sa observ linistita nervii celor de la volan, nelinistea celor din autobuz ca nu ajung la timp din cauza traficului. 
@Tomata > Da, asa e, ar trebui sa-mi mai misc si eu fundul pe jos…
Poate ne facem parcare de bicicleta la firma.
Vazand poza asta superba si daca as vrea sa neg ceea ce spui nu as putea pt ca de o saptamana imi doresc sa ajung sa fac poze magnoliilor de pe Bega pe care le admir in goana dintre facultate, lucru si alte cursuri optionale.
De fiecare data cand ajung la constatari de genul celor expuse de tine imi promit ca o sa-mi reconsider programul si prioritatile, dar asa cum facem cu totii, ma opresc pt o clipa sa “urlu” dupa care, ma complac in aceeasi goana nebuna…
@Irinuca > Poate dau eu o fuga sa-i fotografiez, si gata.
N-ar fi rau, mai ales ca tu cu siguranta le-ai face mai reusite decat mine. Sa nu uiti sa mi le trimiti :). Oricum ideea ramane: nu mai avem sa timp sa ne bucuram de lucrurile simple ale vietii…
Am ramas placut impresionata…ar trebui sa faci asta mai des
@Irinuca > Daca le fac poze, sigur o sa pun sa le vezi.
@Andrea > Ce sa fac mai des?
Intr-adevar, contextul era cam ambiguu
Ma refeream la scris… scrii foarte frumos (imi place cum faci bucla la “g” :))) )
@Andrea > Da, e fain fontu’, nu?