Losing myself in you

Losing myself in you

Pe vremea vestului sălbatic, indienilor le era frică să fie fotografiaţi, pentru a nu li se fura sufletul.

Sunt sigur că nu furăm nimănui sufletul pentru-o fotografie, dar ştiu că acel suflet ne atinge, ne luminează, chiar şi dacă numai pentru o clipă, chiar şi dacă numai pentru un zâmbet.

Mulţumesc.

5 Responses to “Losing myself in you”

  1. adela says:

    Nu credeam ca mai exista romantism!!!! No Comment!

  2. Chris says:

    Mai exista. Nu este intotdeauna apreciat insa… :P

  3. adela says:

    Din pacate ai mare dreptate, dar atunci inseamna ca devenim insensibili???…Eu sper sa fie invers, sa devina ceilalti mai romantici…:)

  4. Chris says:

    Nu inseamna ca devenim insensibili, ca nu ne lasam contaminati. Dar nici nu cred ca putem sa-i facem pe altii mai romantici.

    Eu nu mai sper, ci doar constat. Trebuie sa luam lucrurile si oamenii asa cum sunt. Nu cred ca ii putem schimba.

    Oricum ne luam romantismul cu noi cand plecam, nu? :)

  5. adela says:

    Chiar esti atat de dezamagit de oameni???? Eu zic ca daca ii putem face sa vada ceea ce vedem noi, nu e totul pierdut :)…sau sunt eu o idealista???
    Cat despre noi, contaminatii, nici nu se pune pb sa ne mai schimbam…e de la sine inteles ca face parte din noi…chiar daca nu aratam si altora intotdeauna ce-i in sufletul nostru :)

Leave a Reply