M-am gândit ca pentru episodul doi să fac un pic de recapitulare. Cred că situaţia tragică a sistemului de învăţământ este rezultatul unui sistem politic pervertit cu protagonişti din guvern, parlament şi în universităţi, care permite printre altele:
- darea şi luarea de mită atât în relaţia student-profesor cât şi între cadre, pentru promovare, “oportunităţi”, etc.
- ţinerea în funcţie a unor profesori ale căror cunoştiinţe prăfuite nu au avut şi nu au legătură cu nevoile studenţilor şi ale pieţii
- nepotismul care ajunge chiar până la “moştenirea” catedrelor de către progeniturile profesorilor cu greutate.
- hărţuire sexuală, chiar la facultatea de medicină din Timişoara. Se pare că dl. Branea continuă să predea, dar notele sunt semnate de fiul său.
- acceptarea plagiatului şi a non-valorii, ajungându-se chiar la vânzarea lucrărilor de diplomă de către profesorii coordonatori.
- ignorarea nevoilor reale ale studenţilor pentru a fi competitivi pe piaţă la terminarea facultăţii
- nepromovarea cadrelor tinere, condamnând viitorul şcolii româneşti
- acordarea notelor după ureche, în funcţie de partea patului pe care s-a trezit profesorul, nu în funcţie de cunoştiinţele studentului
Aştept completări de la voi.
În primul episod vorbeam despre cursurile intensive de şpăguială, atenţii şi “protocoale” din universităţile româneşti.
Cum poţi să te numeşti “dascăl” atunci când pretinzi bani pentru ca un student să promoveze un examen? Ce transmiţi omului care se formează în sala ta de curs? Am câteva propuneri:
