Hellene continuă să ne povestească despre Gânduri Înşirate pe Sunete. Citiţi, reflectaţi şi votaţi! 
Archive for the ‘oameni’ Category
Hellene Episode 2
Tuesday, October 2nd, 2007Poliţia: figuraţie neruşinată
Sunday, September 30th, 2007La birou într-una din zilele trecute, auzim prin geamul deschis sunetele scoase de un cavaler al fluierului. Nu, nu un arbitru de fotbal, ci ale unui poliţai cu burtă. După câteva momente, se aude prin staţia maşinii de poliţie “Vă rugăm traversaţi pe trecerea de pietoni”.
“În sfârşit”, îmi spun, încep să impună legile circulaţiei şi pentru pietoni. Aruncând o privire pe fereastră… ce să vezi? Poliţia are zi fotoigienică… se filmează!
Întrebare: de câţi poliţai e nevoie pentru a păzi 20 de metri de stradă?
Răspuns: cel puţin trei.
La munte
Tuesday, September 25th, 2007Joi şi vineri voi fi plecat împreună cu colegii în team building la munte.
Gândiţi pozitiv, nu ne vor îngheţa fundurile, totul va fi în regulă, ne vom distra de minune!
Inocenţă
Monday, September 24th, 2007
Prima fotografie din seria de trei temă de casă.
Hellene se bate
Sunday, September 23rd, 2007…cu alţii în blogging. Hellene, cunoscută şi sub numele de Tomata cu scufiţă s-a înscris la un concurs de blogging. Dacă vă place post-ul ei, votaţi-o. Succes!
Fabrica de nervi (bere)
Tuesday, September 18th, 2007Ursus a cumpărat marca Timişoreana acum câţiva ani.
Mi se rupe cine ia profitul, cine îşi cumpără jeepan şi elicopter de pe urma râurilor de bere care curg pe gâtlejurile masculilor feroce din zona de vest a ţării. Nu o iau ca pe o luptă între regiuni, între Timişoara şi Cluj. M-am născut şi am trăit toată viaţa mea în Timişoara şi o iubesc.
Dacă ar fi să aleg un alt oraş din România în care mi-ar plăcea să trăiesc, Clujul ar fi pe primul sau al doilea loc. Moving on…
Ce mă doare pe mine este este că am pierdut atunci o bere bună, o bere care o preferam altor mărci mai “alese”. E trist că ajungem să bem pe terasă în Unirii Peroni, şi nu Timişoreana. Cel puţin eu, pentru că nu-mi mai place.
Nu-s mitic
Saturday, August 11th, 2007
Taxi în Timişoara. Mă gândesc că o fi suferit săracu’ om de a găsit necesar să precizeze…
Casă de piatră şi poartă maramureşeană
Friday, July 27th, 2007
S-au căsătorit doi prieteni de-ai mei, Diana şi Mihai. Evenimentul s-a petrecut la Baia Mare, drept pentru care s-a produs o deplasare peste weekend.
Le urez din nou casă de piatră şi de ce nu poartă maramureşeană faină, sculptată. Credeţi-mă, sunt frumoase.
Am făcut o mulţime de poze cu noul meu aparat foto. Voi adăuga în curând o galerie foto la site, să vă delectaţi şi voi. Staţi liniştiţi, sunt novice deocamdată, dar perseverez.
Le mulţumesc Dianei şi lui Mihai pentru invitaţia care mi-a dat prilejul să descopăr Maramureşul, Ioanei pentru că m-a arătat Baia Mare şi lui Cristi pentru că mi-a fost copilot.
Poza eu am facut-o şi e un detaliu dintr-o poartă… aţi ghicit… din Maramureş.
Au trecut 10 ani? (epilog)
Friday, July 27th, 2007A venit întâlnirea şi a trecut. A fost cu totul altfel decât mă aşteptam. De fapt nu ştiu exact la ce mă aşteptam. Probabil la ceva mai profund, mai life-altering. Oh well.
Pe profesori i-am găsit neschimbaţi. Colegii s-au maturizat fizic. Unii şi psihic.
Mi se pare de neînţeles faptul că unii nu au venit la întâlnire deşi erau în oraş. La şcoală ne-am adunat cam jumătate din aprecierile mele. Profesori au venit puţini pentru că au fost anunţaţi târziu, dar au reprezentat cu cinste echipa de stres.
Seara la restaurant un pic mai mulţi, pentru că s-a venit şi cu remorci. 
Noi nu am fost niciodată o clasă unită, n-am prea ştiut să ne distrăm împreuna. Nici de data asta nu ne-am dezminţit. A fost un fel de şezătoare neliterară, câteva discuţii interesante şi un pic de muzică.
Oricât s-a chinuit DJul, tot nu ne-a făcut să dansăm. N-aş putea zice dacă a fost din cauza lui sau a noastră. Eu aveam chef de dans dar nu am avut cu cine.
Concluzia: mulţi absenţi, mulţi plecaţi peste hotare unde majoritatea lucrează în învăţământ. Vorba lu’ Radu, mulţi mult mai realizaţi decât de dădeam noi şanse la vremea respectivă. Nu suntem deci chiar aşa de pierduţi.
La revedere în 2017!
Dedicaţie specială pentru Radu, că i-am promis că bloguiesc ceva dedicat lui în seara asta.
Au trecut 10 ani?
Friday, July 13th, 2007Mâine avem întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Au trecut anii, au crescut burţile, dar cred că suntem tot cam ăia.
Aştept cu nerăbdare să-i revăd pe unii, şi cu circumspecţie pe alţii. Cred că va fi foarte interesant. Mai ales că am fost destul de geeky în liceu să fiu privit ciudat de către unii.
Anyways, sunt curios. Revin cu impresii.
Vorba lu’ Radu
Radu: Auzi bă, noi când eram la liceu, aveam doar monitoare alb-negru?
Eu: Da, alb-negru şi alb-verde.
Radu: Bă, da’ bătrâni mai suntem!
Mai ştiţi dischetele care aveau partea A şi partea B?
I’m the invisible man
Friday, July 13th, 2007
Am prieteni care ştiu sigur că stau călare pe Internet toată ziua, dar nu i-am mai văzut online de ani întregi. Drept pentru care n-am mai vorbit cu ei, n-am mai ieşit la bere, etc.
Când ne întâlnim din greşeală şi îi întreb de ce nu mai intră online îmi replică “dar sunt tot timpul online”. Se poate, dar nu te-am mai văzut demult.
Când îi întreb de ce, îmi spun “pentru că dacă intru toţi sar pe mine şi nu mai apuc să fac nimic”. Duuuuh.
Caz clasic de oul sau găina. Păi măi oameni buni, normal că toată lumea vă scrie dacă sunteţi daţi dispăruţi, dacă păreţi căzuţi de pe marginea planetei în hău, şi alte scenarii terminale.
Vă garantez că dacă aţi fi tot timpul online, ca omul, şi v-aţi pune status “bizi” atunci când nu vreţi să fiţi deranjaţi, nu ar fi nici o problemă. Antisociali mici ce sunteţi. Ştiţi voi care.
Este un singur lucru care mă enervează decât cei care stau tot timpul pe invisible. O conversaţie începută cu BUZZ. Cea mai sigură cale spre Stealth settings > Appear permanently offline.
