blg.ro

A venit întâlnirea şi a trecut. A fost cu totul altfel decât mă aşteptam. De fapt nu ştiu exact la ce mă aşteptam. Probabil la ceva mai profund, mai life-altering. Oh well.

Pe profesori i-am găsit neschimbaţi. Colegii s-au maturizat fizic. Unii şi psihic.

Mi se pare de neînţeles faptul că unii nu au venit la întâlnire deşi erau în oraş. La şcoală ne-am adunat cam jumătate din aprecierile mele. Profesori au venit puţini pentru că au fost anunţaţi târziu, dar au reprezentat cu cinste echipa de stres.

Seara la restaurant un pic mai mulţi, pentru că s-a venit şi cu remorci.

Noi nu am fost niciodată o clasă unită, n-am prea ştiut să ne distrăm împreuna. Nici de data asta nu ne-am dezminţit. A fost un fel de şezătoare neliterară, câteva discuţii interesante şi un pic de muzică.

Oricât s-a chinuit DJul, tot nu ne-a făcut să dansăm. N-aş putea zice dacă a fost din cauza lui sau a noastră. Eu aveam chef de dans dar nu am avut cu cine.

Concluzia: mulţi absenţi, mulţi plecaţi peste hotare unde majoritatea lucrează în învăţământ. Vorba lu’ Radu, mulţi mult mai realizaţi decât de dădeam noi şanse la vremea respectivă. Nu suntem deci chiar aşa de pierduţi.

La revedere în 2017!

Dedicaţie specială pentru Radu, că i-am promis că bloguiesc ceva dedicat lui în seara asta.

Mâine avem întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Au trecut anii, au crescut burţile, dar cred că suntem tot cam ăia.

Aştept cu nerăbdare să-i revăd pe unii, şi cu circumspecţie pe alţii. Cred că va fi foarte interesant. Mai ales că am fost destul de geeky în liceu să fiu privit ciudat de către unii.

Anyways, sunt curios. Revin cu impresii.

Vorba lu’ Radu

Radu: Auzi bă, noi când eram la liceu, aveam doar monitoare alb-negru?

Eu: Da, alb-negru şi alb-verde.

Radu: Bă, da’ bătrâni mai suntem!

Mai ştiţi dischetele care aveau partea A şi partea B?