A venit întâlnirea şi a trecut. A fost cu totul altfel decât mă aşteptam. De fapt nu ştiu exact la ce mă aşteptam. Probabil la ceva mai profund, mai life-altering. Oh well.
Pe profesori i-am găsit neschimbaţi. Colegii s-au maturizat fizic. Unii şi psihic.
Mi se pare de neînţeles faptul că unii nu au venit la întâlnire deşi erau în oraş. La şcoală ne-am adunat cam jumătate din aprecierile mele. Profesori au venit puţini pentru că au fost anunţaţi târziu, dar au reprezentat cu cinste echipa de stres. 
Seara la restaurant un pic mai mulţi, pentru că s-a venit şi cu remorci. 
Noi nu am fost niciodată o clasă unită, n-am prea ştiut să ne distrăm împreuna. Nici de data asta nu ne-am dezminţit. A fost un fel de şezătoare neliterară, câteva discuţii interesante şi un pic de muzică.
Oricât s-a chinuit DJul, tot nu ne-a făcut să dansăm. N-aş putea zice dacă a fost din cauza lui sau a noastră. Eu aveam chef de dans dar nu am avut cu cine.
Concluzia: mulţi absenţi, mulţi plecaţi peste hotare unde majoritatea lucrează în învăţământ. Vorba lu’ Radu, mulţi mult mai realizaţi decât de dădeam noi şanse la vremea respectivă. Nu suntem deci chiar aşa de pierduţi.
La revedere în 2017!
Dedicaţie specială pentru Radu, că i-am promis că bloguiesc ceva dedicat lui în seara asta.
