Si dau peste articolul asta: “Vreau sa fiu programator”!!!

Si acum ca am atatia colegi programatori, unii prieteni buni, imi dau seama ca exista mereu exceptii de ka reguli, ca rationamentele/judecatile noastre sunt doar “adevaruri” de moment, dinamice, mereu variable… Cand am zis ca un programator n-ar pierde timpul citind “dulcegarii”, m-am inselat Am un coleg minunat, fff SMART intr-ale programarii, dar care CITESTE LITERATURA!

So never say never, folks!

Esti cu atat mai destept cu cat iti dai seama cat de prost esti. Da, ai dreptate. O calitate a oamenilor culti/inteligenti e aceea ca isi dau seama cat de putine stiu de fapt.

In legatura cu IT-ul… cred ca totul vine de la prioritati. Si mie imi place sa cred ca sunt in zonele mai… fericite din punct de vedere intelectual (iq-istic vorbind :P), dar evit a ma consideraun intelectual. As putea citi mai mult, imi place sa citesc, insa.. exista alte chestii care imi fac mai multa placere. Asa ca pentru mine cititul ramane de multe ori la stadiul ‘ah ce-as vrea sa se taie curentul!’…

Insa in secunda in care trecem si vorbim despre influentarea starii emotionale a unei persoane… nu cred ca ai nimerit-o. E firesc… niciodata un articol despre razboiul Microsoft-bunul simt nu m-a impresionat (emotional…). Ar fi ciudat sa o fi facut! :)) Insa pot povesti despre romane care au facut-o, muzica, viata reala… Poate nu am stat o luna ancorat in ceea ce citisem… Dar pe de alta parte cate persoane pot povesti ceva similar cu ce ai trait tu?

Adevarul - as usual - e undeva pe la mijloc. Adica e si un oarecare ‘tipar’, un mod diferit de a privi lucrurile la ingineri. Dar nu as merge pana la patologic

Andreiutza, da, scrisul e otrava din sangele meu

E voie sa fac reply aici?

Nu stiu cartea (nu inseamna ca nu as citi-o), dar sunt de acord partial cu ce pove tu acolo.

Vreau eu sa adaug e ca IT-ist e doar o profesie ca oricare alta, cu avantaje si dezavantaje, cu observatia ca da, anumite profesii atrag oameni cu anumite inclinatii si preferinte, o regula destul de flexibila. Oricum, de “concentrarea superioara” au nevoie doar cei 0.1% oameni care chiar gandesc. Cei pe care ii vad eu aici cel putin par fie a fi in concediu, intr-o stare de somnolenta/inactivitate cerebrara, sau in agonie.

Fericirea, pe de alta parte, e ceva la care avem acces cu totii (cam) in mod egal si arata diferit pentru fiecare om. Fiecare simte in felul lui. Nu neaparat cei care simt mai putin (spre deloc) sunt avantajati in fata celor al caror suflet e mereu zdruncinat. Daca e sa-mi aleg, vreau sa fiu undeva pe la mijloc, poate putin catre zdruncinat. Dupa cum vad eu, probabil ca sunt pe acolo deja, in sensul bun