Iată că cineva a răspuns la provocarea pe care am lansat-o acum ceva timp.
Iată ce ne scrie Emmie, prima noastră participantă 
Întotdeauna am zis că the more you know, the more unhappy you are. Ei bine, am ajuns la concluzia că nu cantitatea informaţiei influenţează starea emoţională a unei persoane, ci calitatea ei. Normal ca informaţii din domeniul IT nu o sa ma întristeze. Dau exemplul asta pentru că mi se pare cel mai cold blooded domeniu posibil. Nu în sensul că informaticienii sunt persoane reci, ci pentru că ei au (nevoie de) o putere de concentrare (analiză, sinteză, structurare…) superioară. Au un alt algoritm emoţional care le pune “rotiţele” în mişcare.
Dar nu despre programatori voiam eu să scriu aici. Ci despre un “caz patologic”: eu. Acum aproape un an am citit o carte minunată, minunată! Fetiţa se numeşte, de Mihai Zamifir, şi e un rewriting al Lolitei. Vă zic sincer: în viaţa mea nu m-a tulburat o carte mai rău ca asta! Tulburat e puţin spus (pentru francofoni, troublée e cuvântul potrivit). Parcă am înnebunit de durere şi suferinţă, atât m-am identificat cu personajul masculin (!!!) şi am suferit alături de el. Eram efectiv o epavă. Şi mai rău, asta a durat cam o lună sau chiar mai mult…
Ei bine, asta NU li se întâmplă niciodată programatorilor! În primul rând, ei nici n-ar pierde timpul citind o dulcegărie ca asta… care nu aduce nici un câştig intelectual. Şi care pe deasupra pe oamenii labili ca mine îi zdruncină zdravăn. Pe de altă parte, nici un document SEO nu mi-a cauzat asta! Nici o keyword analysis sau copywriting project nu m-au făcut să sufăr, ci din contră mi-au provocat o nespusă plăcere…De aceea, ei sunt nişte norocoşi ai rasei umane… PENTRU CĂ EI SUNT FERICIŢI!
*CAUTION: Don’t get me verbatim
Si Emmie mai zicea sa scriu eu cartea aia…
Emi cea dramatica (as always)
E voie sa fac reply aici?
Nu stiu cartea (nu inseamna ca nu as citi-o), dar sunt de acord partial cu ce pove tu acolo.
Vreau eu sa adaug e ca IT-ist e doar o profesie ca oricare alta, cu avantaje si dezavantaje, cu observatia ca da, anumite profesii atrag oameni cu anumite inclinatii si preferinte, o regula destul de flexibila. Oricum, de “concentrarea superioara” au nevoie doar cei 0.1% oameni care chiar gandesc. Cei pe care ii vad eu aici cel putin par fie a fi in concediu, intr-o stare de somnolenta/inactivitate cerebrara, sau in agonie.
Fericirea, pe de alta parte, e ceva la care avem acces cu totii (cam) in mod egal si arata diferit pentru fiecare om. Fiecare simte in felul lui. Nu neaparat cei care simt mai putin (spre deloc) sunt avantajati in fata celor al caror suflet e mereu zdruncinat. Daca e sa-mi aleg, vreau sa fiu undeva pe la mijloc, poate putin catre zdruncinat. Dupa cum vad eu, probabil ca sunt pe acolo deja, in sensul bun
Mihaaaai, daca-ai stii ce dor mi s-a facut de tine!!! Cand stateam noi in biroul nostru si palavrageam de toti si toate! Noi 2 tare semanam, sa stii! Eu sunt varianta ta feminina
Andreiutza, da, scrisul e otrava din sangele meu
sunt un programator fericit… nu inseamna nimic asta
:)) Si eu sunt!… un IT-ist in devenire.
Esti cu atat mai destept cu cat iti dai seama cat de prost esti. Da, ai dreptate. O calitate a oamenilor culti/inteligenti e aceea ca isi dau seama cat de putine stiu de fapt.
In legatura cu IT-ul… cred ca totul vine de la prioritati. Si mie imi place sa cred ca sunt in zonele mai… fericite din punct de vedere intelectual (iq-istic vorbind :P), dar evit a ma consideraun intelectual. As putea citi mai mult, imi place sa citesc, insa.. exista alte chestii care imi fac mai multa placere. Asa ca pentru mine cititul ramane de multe ori la stadiul ‘ah ce-as vrea sa se taie curentul!’…
Insa in secunda in care trecem si vorbim despre influentarea starii emotionale a unei persoane… nu cred ca ai nimerit-o. E firesc… niciodata un articol despre razboiul Microsoft-bunul simt nu m-a impresionat (emotional…). Ar fi ciudat sa o fi facut! :)) Insa pot povesti despre romane care au facut-o, muzica, viata reala… Poate nu am stat o luna ancorat in ceea ce citisem… Dar pe de alta parte cate persoane pot povesti ceva similar cu ce ai trait tu?
Adevarul - as usual - e undeva pe la mijloc. Adica e si un oarecare ‘tipar’, un mod diferit de a privi lucrurile la ingineri. Dar nu as merge pana la patologic
Am dat asta seara peste “bucata” asta si asa m-am amuzat! Stii de ce, Cristi? Pentru ca de cateva zile m-am hotarat sa invat C#! Si am luat-o f in serios: am instalat Visual Studio si citesc o carte pentru “absolute beginners”
Si dau peste articolul asta: “Vreau sa fiu programator”!!!
Si acum ca am atatia colegi programatori, unii prieteni buni, imi dau seama ca exista mereu exceptii de ka reguli, ca rationamentele/judecatile noastre sunt doar “adevaruri” de moment, dinamice, mereu variable… Cand am zis ca un programator n-ar pierde timpul citind “dulcegarii”, m-am inselat
Am un coleg minunat, fff SMART intr-ale programarii, dar care CITESTE LITERATURA!
So never say never, folks!
Fain, deci te faci programatoare?
Stii cum e, fiecare isi doreste ce n-are. 
Emmie, cata vreme inveti C# fara sa devii programator esti inca in parametri. Bine zice Cristi, fiecare isi doreste ce n-are.